Viitorului meu fost sot

Sa iubesti mai multi barbati…

Sa ti-i faci pe toti gen… frati 🙂

In functie de conjunctura,

Zilnic apare cate o ruptura si aferent o cusatura.

Si sexul virtual e viral, mai stii?!

Fenomenal!

Te simt cum zambesti si te rogi catre toate Puterile ceresti.

Vii nu vii, oricum revii, fiindca doar asa invii.

Ploua si sunt uda – scriu, stau pe scari

Si astept sa pui o frana.

Caruia ma adresez?!

Cu siguranta nu acelui domn cu ochii verzi.

Ma freci la creier, si ma tot iubesti, doar noi stim la ce ravnesti. 🙂

Locul meu e-acelasi, aproape de tine, unde iti doresti.

O zi perfecta de octombrie,

In care eu si tu bem din niste cesti.

Ma uit la ceas si simt ca vii, desi inca ne jucam ca doi copii.

M-am topit putin, prin ploaia de stele de aseara…

Si trust me, nu e putin… hopa sus! Revin! si nu e de la vin 🙂

Vii nu vii, te tot gandesti…zic sa spargem acele cesti.

Nu stiu cum faci, la un simplu cuvant ma dezbraci.

Am ceva in privire, spre setea ta din nestire.

Lasa berea si misca-te incet

Inspre stralucitul nostru efect.

Fa niste kilometri, fara sa ii mai numeri in metri.

In creier e iubire, dopamina si adrenaina fac sex inainte de intalnire 😐

Despartiti dar mereu impreuna,

Ma-nclin in lumea asta absolut fantastica si nebuna!

Nu renunta sa ma iubesti,

Iti promit candva fericirea pe care ti-o doresti.

In cinstea ta, iubitul meu psihopat,

A ta psihopata te iubeste si cu prima ocazie te leaga de pat.

Confuzie din nou la cei ce citesc, pe multi i-am legat (- uups!)

Iar altii si-au dorit si au cersit macar sa ii dezbrac.

Ghici cui ma adresez?!

TIE, cel pe care la noapte am sa il veghez, f… si sa-l urmez –

Oriunde-ai fi ma aliniez si-ti subliniez

Sa te uiti dupa perdea, fiindca ma dedublez si-ti rulez…

Pentru tine mereu raman <aceeasi EA>.

 

 

 

 

Advertisements

Sex vs. iubire

In calde soapte, spre a ta uimire…

Uneori emiti hormoni si nu iubire.

Sexul e cea mai simpla parte

De care mereu poti sa ai parte.

In bratele oricarui om,

E starea cea mai usoara de abandon.

Iubirea e jocul ciudat,

Starea cea grea de jucat.

Aici se complica totul,

Pui la suflet si se schimba jocul.

Ea apare si dispare, da sufletului foc si apoi brusc racoare.

Te mistuie si cuvanta

Si cand zbiara-n tine ea e blanda.

E har dumnezeiesc,

Data de Tatal ceresc.

E cea mai pura forma-n cer si pe pamant,

De energie – depaseste  energia unui sfant.

Un gand – clipind il ocolesc…

Mi-e dor de tine, cel lumesc.

E complicat, defect, ratat –

Nici o clipa nu te-am blestemat.

Si nici nu te-am abandonat.

M-ai acuzat ca te ranesc –

Cu toate astea, TE IUBESC!

 

 

 

 

Catre Doamne

Multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce azi sunt eu.

Multumesc pentru ce-mi dai, tu stii cum si cat mai ai.

Ma simt binecuvantata, pentru tot ce mi-ai dat in viata.

Pas cu pas tu imi arati, ce sa fac si de ce sa ma dezvat.

Ochii mei vad prin ai tai, fara ei ai mei ar fi vapai.

Nu stiu cum tot faci dar ma iubesti si mereu ma inalti.

Si ieri si azi mi-ai aratat – tot ce n-am vazut tu ai filmat.

Nu am cuvinte indeajuns, sa-ti spun ca esti cel mai mare bine care m-a patruns.

Am recunostinta si credinta, stiind ca tu din nestiinta faci stiinta.

Toata increderea mea e-n tine.

Si de data asta sunt convinsa ca o sa o faci foarte bine.

Accept ce vine bucuroasa, totul e-n mana ta,

Iar eu stau cu tine la masa.

Discut in fiecare zi, planurile mele soade de care tu oricum stii.

Dar ma ghidezi si sfatuiesti, pui asupra mea palmele tale ceresti.

Sa fie binecuvantati si cei care citesc acum sau cei care se simt singuri sau sunt pe drum.

Imi las viitorul in mana ta, stii tu ce e mai bine pentru viata mea deci…

Faca-se Voia Ta!

 

Stari cenusii

Picasso zicea sa lasi pe maine ce nu vrei sa faci niciodata. Mai scurt – sapa o groapa.

Ai grija s-o uzi si s-o intretii, sa sapi la ea zi de zi.

Dar chiar si in acea groapa poate sa rasara, o buruiana mica, un fel de viata in cazanul cu smoala.

E paradox pentru ca eu sa scriu, sa ma inspir din cenusiu.

Eu si Bacovia traim, uneori stari peste sublim.

E fratele din intunericul pustiu, un fel de geaman de care eu nu stiu.

E viu. E vie si trairea, e faina tare, si uimirea. Si urmele pasilor mei, dau liniute intre zmei.

Este fantastic si lumesc, parfumul crinilor ceresc. De jos in sus si sus in jos, noi ne perpetuam frumos.

Am invatat sa nu mai las, uneori nici impulsului glas.

Cine a inteles ce-am scris, a fost si e partas visului meu nescris.

Si nu e toamna, nu e val, fara sa vii tu in masina si nu pe cal.

Am renuntat chiar si la bal, printesa functioneaza ilegal.

Si nu e vis si val si bal, fara o ea si-un el pusi pe piedestal, fix in palatul de clestar.

Cu zambetele inghetate, daca-s destepti trec si la fapte.

Multe povesti si multe basme, imi trec sau nu imi trec acele spaime?!

Si din privirile astea goale, se trag concluziile nasoale.

Si sa mai treac-o zi si poate trece, distanta asta-atat de rece.

 

In asteptarea barbatului perfect

Ti-ai pus problema vreodata ca si femeia perfecta pentru tine e in asteptarea barbatului perfect pentru ea?!

Poate si ea crede ca l-a gasit si are anumite dezamagiri si nesigurante.

La fel ca tine… parca acest perfect devine imperfect in anumite zile… parca ajunge sa fie nebunesc… nebunesc de firesc… nelumesc… si nu glumesc…

Oare intotdeauna dupa ratacire vine regasirea?

Si sed pe pieptul dumneavoastra. Si ma intreb daca va pasa. La fel cum ma intreb in fiecare dimineata pe ce planeta sunt. E ideal sa nu stii cum… imi place mult in lumea mea, in starea si trairea mea.

Tu n-ai facut niciodata o confuzie intre vis si viata?

Eu am ajuns sa nu le mai delimitez. Traiesc uneori in mai multe dimensiuni consecutiv si frecvent o gafez. Asta e viata cu mine si asta sunt eu… in orice minut traiesc mai mult cu inima si ma iubesc tare mult asa – m-am acceptat de mult pe mine in viata mea. Acum depinde si de a ta… viata, nevoia si dorinta, ce-ti cere inima mai mult, tu iti asculti des fiinta?

Capul e sec si dureros, de cateva zile suge un os. E gros conflictul asta mare dar suntem liberi sa plecam la mare. Si s-ar putea sa zic si nu, esti numai tu, nu e un altu’. Ai inceput sa ma cunosti, te ia si panica cand te gandesti la saracii mei fosti.

Bine-ai venit/plecat din viata mea, stiu ca decizia mea nu e si-a ta.

Azi e o noua zi mai limpede, in care mi-e doar dor si se scriu singure cuvintele.

O zi frumoasa si soarele-i sus – o zi  plina de schimbari si iar plec – nu-s.

 

 

 

La multi ani, fostul meu iubit!

Cu privirea incisiva, tu tot crezi ca sunt naiva.

Ma disperi si te disper

Te f** la creier si incet dar sigur iti iau din oxigen.

Te sufoci si te indepartezi, arunci 2 vorbe si cedezi.

Ma rascol si iti tot cer, sa vorbesti fara perdea

M-am saturat sa rod la aceasta acadea.

Mi-ar placea sa iti asumi

Fara sa ne comportam ca 2 nebuni.

Imi schimb numarul din nou,

Si renunt la tot acest NOU.

Nu ma acuza c-o fac – in loc sa strigi

Mai bine privesti cum ma dezbrac.

Asta da respect, sa-ti pierzi iubirea

Din orgoliu si sa te retragi suspect.

Iti asumi c-acum o luna, am inceput o poveste nebuna?!

La multi ani, iubitul meu, drept cadou ti-as da un croseu.

Te pup tare si-ti urez

Alt Adio , de data asta cu stele verzi.

Si eu te iubesc la fel de tare, salta inima-n noi de la atata miscare.

Cativa kilometri-n plus, cand eu vin tu esti tot dus.

Cand tu vii eu nu mai sunt, ce vrei de la mine?

Liniste si pace? sa fiu molcoma, supusa sau tenace?

Tot ce vrei eu nu iti dau, nici de ambitie

Si acum c-am divortat iti spun asta pe sleau.

Cadoul il primesti prin curier, sper sa iti placa

Apropo, iti ofer cu drag si-o pupa colorata.

Iubire la pachet cu 2 nebuni, care renunta destul de simplu la tot

Si vor sa vada minuni – asta-i povestea noastra

Care n-a apucat sa aiba nici macar cateva luni.

Dragul meu derbedeu, se stie ca nebuna raman eu.

Poftim si-un croseu.

Si-un ultim miros de metal greu.

 

 

 

Vis mic

In fata mea e inima.

Bate tare si nu de la cafea ci ca te gandesti tu sa tot dansezi in ea.

Cauti femeia perfecta, nu uita ca eu sunt cea mai defecta.

Poate perfecta pentru tine, absenta femeie in noptile tale straine.

Suspine… aberante-n zare, chiar si afara s-a facut acum racoare.

Gandul ma muta de tot la mare… rezonez cu ea…

In suflet valurile se joaca mai tare cu mine, decat muntele care e casa ta.

Totusi vreau valuri sa vad cand ma trezesc…un palmier in dreapta casei si sa pasesc….dimineata pe nisipul ud, sa zambesc….sa-mi amintesc ca visul meu s-a implinit, desi la inceput era destul de mic.

O casa pe plaja in alta tara, departe de tot ce ne doboara.

O viata noua si spectaculoasa…eu tu, marea albastra si un bourbon servit la masa.

Fericire multa si lunga vazuta de mine, daca iti depasesti si tu temerile din tine.

Straine.

Sa fie bine si magic mereu – visele mele-s de vina si nu Eu.

 

 

In munte

Ma joc cu pozele reale si stau tot in pijamale.

Ma cufund si ma intrec intre haos si respect.

Ud un gand frecvent sa dau uitare trecutului absent.

Neconcludent.

E nevoie mare de multa racoare.

Pe muntele nu stiu cui, gasesc pacea mea si-a lui.

Relaxare si uitare – acolo fug toate starile amare.

Mintea mea se linisteste, sufletul vorbeste peste.

Peste multe lucruri trec, sec.

Inchid usi si merg departe, mi se reproseaza ca la carte.

Ricoseaza-n ei tot tot – eu sunt zen si ei iau foc.

E absolut totul un joc.

Alchimizez si ma distrez.

Si invart un titirez.

 

 

 

Tot

Ia-ti durerea si joaca-te cu ea,

Fa din asta calea ta.

Minte-te ca totu-i roz –

Deviaza din moloz.

Aprinde-ti o tigara

Si bea o cafea amara.

Toate pe o terasa

Unde CRUCEA e acasa.

Gol in zare si in tine plin –

Fara doar si poate cate un suspin…lin…

Si ma-nclin…

Sau oftat de-asa placere… inima iti cere, cere…

Si ce liniste si pace, sa dormim tot in hamace…

Al meu, al tau, al nu stiu cui,

Suflete verzi vindecate hai hui…

Am cuvintele la mine

Si buzele pecetluite de Tine.

Multumesc mereu Tie,

Si in suflet si pe hartie.

Zi de zi e-un joc –

Multumesc inca o data pentru acest TOT.

Luna plina…stari

Luna plina e pe cer –

Ce sa las si ce sa cer?!

Si scriind ma tot gandesc

La norul negru ceresc.

Care-apare si dispare

Si se joaca pe racoare.

Pare cumpana cea grea –

Privesc spre o acadea.

Si imi fac bagajul iar

Nestiind ce-i in rucsac.

Tot pasesc in lumea mare

Fara tinta, fara stare.

Ochii-s tulburi si hay huy

Zici ca nu-s ai mei, sunt sui.

Tre’ sa dorm si sa-mi revin

Sa renunt de tot la vin.

E o noua zi in fata

Scriind, m-am trezit ca-i dimineata.